ISPASIREA…


Luni 19 Aprilie 2010

Ora 10:54:26 AM GMT

ISPASIREA…

Mi-a fost intotdeauna teama sa-L iau pe Dumnezeu in gindurile mele… Ochii gindurilor mele nu au indraznit sa se ridice la nivelul Ochilor Lui… Mi-a fost teama… Mi-a fost – gindeam – eu interzis, sa-L privesc…sa ma gindesc la El, prin prisma nevoilor mele efemere…

Mi-a fost teama sa-L invoc in momentele mele grele din viata… Nu consideram normal, ca Dumnezeu, sa se gindeasca de mine… Nu aveam dreptul moral sa-i cer ajutorul…

Eram atit de departe prin conduita mea nemernica de Drumul Lui… Atit de departe…

De altfel multa vreme nici nu m-am gindit la existenta Lui… Nu L-am simtit nicaieri… Viata mea isi urma cursul ravasita in bucurii facile, fara nici o trimitere spre cumpatare si echilibru spiritual… Ani buni nu mi-a cunoscut spiritul decit in momente de rascruce… Eram atit de plin de mine si de smintelile mele, incit nimic nu ma putea opri din alunecarea lipiciosa cu care ma si obisnuisem indestulat… Ce ginduri?… Ce Nelinisti?.. Ce neintelegeri?… Credeam ca am inteles totul din viata… Aroganta ma tinea in paturi calde, frumos parfumate… Nu-mi era frica de nimic… nici macar, de mine insumi…

Periculoasa pozitie… dar cine statea sa inteleaga…cine avea timp de asa ceva??… Eu?… In nici un caz…Eu aveam alte arderi…alte risipiri… si m-am risipit, m-am risipit cu o voluptate de nedescris…

Mai tirziu, am inteles citeva importante fire de rost… Ce-i cu mine, incotro ma indrept, care imi este identitatea… de ce a trebuit sa fiu mai intii idiot… ce trebuie sa fac in scurta-mi existenta… si mai ales ce trebuie sa las, in urma trecerii mele… Adevarul este ca niciodata nu este prea tirziu, pentru o scurta si acuta desteptare… Niciodata…

Adevarul este ca risipirea din tinerete mi-a afectat intreaga traire a vietii, intreaga constructie ulterioara…intregul drum…intreaga perceptie unitara… Vijelia in care imi administram inceputul si continuarea destinului era atit de inaltatoare, atit de atragatoare, incit nu mai vedeam nimic in jurul meu… Priveam doar intr-un inainte promitator… Si cit am reusit sa ma mint, nu va reusi nimeni, vreodata… A fost o perioada tare, tare nebuna…

Mi-a fost intotdeauna teama sa-L iau pe Dumnezeu in gindurile mele… Ochii gindurilor mele nu au indraznit sa se ridice la nivelul Ochilor Lui… Mi-a fost teama… Mi-a fost – gindeam – eu interzis, sa-L privesc…sa ma gindesc la El, prin prisma nevoilor mele efemere…

Mi-a fost teama sa-L invoc in momentele mele grele din viata… Nu consideram normal, ca Dumnezeu, sa se gindeasca de mine… Nu aveam dreptul moral sa-i cer ajutorul…

Eram atit de departe prin conduita mea nemernica de Drumul Lui… Atit de departe…

Astazi, viziunea mea este schimbata cu totul… Poate apropierea sufleteasca de esentele primordiale ale vietii, sau modelarea gindirii, m-a transformat intr-atita, incit nu ma mai recunosc… Din cele ce eram cu ani in urma, nu a mai ramas decit o palida amintire, o palida umbra… Astazi, viziunea mea pare a fi mai aproape de linistea interioara, mai aproape de Impacarea cu Sinea mea cea mai profunda, mai reala si mai linistitoare duhovniceste… Cred intr-o purificare prin credinta sincera, nemarturisita…pastrata numai pentru eu meu, numai pentru pacea mea… Pentru ca pacea cu tine insuti  este un deziderat spre care neabatut trebuie sa ne inaltam, nu in orbire ci in prea-marirea Luminii Lui… Ori invelit in Lumina Credintei, caldura ti-e vajnica si linistitoare Ocrotire…

Imi string gindurile ca intr-o impreunare a miinilor pentru rugaciune, inchid ochii pentru a putea privi in imensitatea interiorului meu si incerc sa-mi ISPASESC intru Limpezire, Visele, Dorintele, Pornirile, Iubirile… Incerc rugindu-ma sa ma curat, sa-mi curat viata, sa-mi curat Destinul… sa ma apropii de El, de Tatal meu, de Creatorul meu… incerc umil sa ma apropii de Mine Insumi… sa ma iert si sa ma inteleg in toata Dimensiunea Lui Universala…

ISPASIRE, IZBAVIRE, INALTARE… in numele Tatalui, Fiului si Sfintului Duh…

About Andrei D.MITUCA

I am...
Acest articol a fost publicat în Andrei D.MITUCA..., Andreiene..., Aparente care aduna..., Ape Vii..., Articol Propriu..., Comunicare NonVerbala..., Comunicare Verbala..., Comunicare VIZUALA..., Corinei..., Imagini percepute cu ochii mintii..., ISTORII Profunde..., Locuitorii Padurii fara Rost..., Pentru Abis 1957..., Perceptia Luminii..., Personalitati marcante ale PADURII fara ROST..., Plecaciune fara fringerea Coloanei..., Politica Bolnava..., Preocuparile PADURII fara ROST..., Respiratie Articulata..., Rugaciune..., Rusinea ca o Mocirla din care nu poti sa iesi..., Suflet in Git.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s