Miroase a iarna. Miroase teribil de frumos, de curat, de inaltator…


Marti 03 noiembrie 2009

Ora 2:53:19 PM GMT

Miroase a iarna. Miroase teribil de frumos, de curat, de inaltator… Miroase a brazi incarcati cu zapada din toate iernile pe care le-am trait pina acum. Miroase a frig. Frigul miroase intr-un fel care nu se poate descrie in cuvinte. Cuvintele nu-l cuprind, nu-l ating… nu-l simt dar mai ales nu-l inteleg… Frigul ma pazeste de rau, de infectia morala care a atins imbolnavind mai toata societatea noastra, post, post,post decembrista…

Imi imaginez de pe acum culorile luminitelor pe care am sa le insir pe peretii casei… Iubesc pilpiirea calda dinlauntrul atmosferei ce-o voi desena, atunci cind voi simti nevoia sa-mi desenez propria-mi Iarna… doar atunci…

Umarul mi se desprinse, cazind intr-un vacarm asurzitor. Toti muschii fetei au receptionat evenimentul. Numai nervii virfurilor degetelor mele nu au reactionat in nici un fel. Pesemne , ca se asteptau la un asemenea deznodamint… Tipete de graur impuscat mi-au intunecat vederea pret de citeva secunde si Orizontul albastriu s-a deschis deodata – parca – intr-o adinca si prea-cucernica plecaciune… O mie de mecanisme ale durerii prinsera a se jelui neghiob ca dupa o pierdere cu adevarat esentiala… O mie de mecanisme ale durerii mute, jeluindu-se apasator, luminau tariile cerului la jumatatea care vine imediat dupa primul miez al seninului noptii geroase de noiembrie neasteptat… Atunci am simtit taietura, din genunchii neindoiti de atita amar de vreme..si m-am gindit:

A venit timpul sa cad… A venit timpul sa cad…

Dealuri de nisip de aur imi asteptau caderea… Intinderea lor, imi astepta ingenuncherea.. Uscaciunea nebanuita imi dorea fringerea… Numai genunchii mei se incapatinau sa ma sustina pina la capatul de dincolo de Riu… Nu i-am simtit niciodata atit de aproape ( pe genunchi )… nu mi i-am imaginat atit de drepti…

Nu mi-am imaginat niciodata fringerea… Nu i-am prins niciodata intentia… Nu mi-am imaginat niciodata fringerea in nici un fel… Nu i-am dat importanta. Si la urma urmei , de ce i-as fi dat importanta?….Merita atentia importantei mele??..  Nu stiu, si poate nu am sa stiu nicicind… Dar ce importanta mai are??… tocmai acum cind, din aducerile mele aminte coboara despletita singura mea copilarie desculta…mirosind a amintire deloc digithala…

Miroase a iarna. Miroase teribil de frumos, de curat, de inaltator… Miroase a brazi incarcati cu zapada din toate iernile pe care le-am trait pina acum. Miroase a frig. Frigul miroase intr-un fel care nu se poate descrie in cuvinte. Cuvintele nu-l cuprind, nu-l ating…nu-l invelesc… nu-l simt dar mai ales nu-l inteleg… Frigul ma pazeste de rau, de infectia morala care a atins imbolnavind grav mai toata societatea noastra, post, post, post decembrista…

About Andrei D.MITUCA

I am...
Acest articol a fost publicat în Andrei D.MITUCA..., Andreiene..., Aparente care aduna..., Ape Vii..., Articol Propriu..., Comunicare NonVerbala..., Comunicare Verbala..., Comunicare VIZUALA..., CONCEPT Art..., Corinei..., Imagini care Linistesc..., Imagini percepute cu ochii mintii..., ISTORII Profunde..., Locuitorii Padurii fara Rost..., Pentru Abis 1957..., Preocuparile PADURII fara ROST.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s