Gabriel Garcia MARQUEZ – Toamna Patriarhului – Vopsita in rosu lumina soarelui…


Încercînd să scape de gîndul acesta apăsător pînă cînd avea să scornească o soluţie dra­stică, dădu ordin să fie scoşi toţi copiii din ascunzătoarea din pădure şi duşi tocmai în partea opusă, în provinciile cu ploi veşnice unde nu băteau vînturi trădătoare care să răspîndească glasurile, unde animalele pămîntului putrezeau în mers, unde înfloreau crini în cuvinte şi caracatiţele înotau printre copaci, poruncise să fie duşi în peşterile Anzilor cu neguri eterne pentru ca nimeni să nu afle unde erau, să-i treacă din tulburea lună noiembrie năpădită de putrezire în februarie cel cu zile orizontale, pentru ca nimeni să nu ştie în ce timp se aflau, le trimise pastile de chinină şi pături de lînă cînd i se aduse la cunoştinţă că erau scuturaţi de fierbinţeală fiindcă stătuseră zile întregi ascunşi în lanurile de orez cu noroiul pînă la gît ca să nu-i descopere aeroplanele Crucii Roşii, pusese să fie vopsită în roşu lumina soarelui şi strălucirea stelelor ca să-i vindece de scarlatină, dăduse ordin să fie stropiţi din văzduh cu prafuri insecticide ca să nu-i mănînce păduchii-de-frunză din plantaţiile de banani, le trimitea ploi de bomboane şi ninsori de îngheţată cu frişcă din avioanele şi paraşutele încărcate cu jucării de Crăciun, pentru a-i ţine liniştiţi pînă avea să-i dea prin cap o soluţie magică, şi astfel încetul cu încetul reuşi să scape de vraja malefică a memoriei şi uită de ei, cufundîndu-se în mlaştina jalnică a nopţilor lui fără şir, toate la fel, bîntuite de insomnii obişnuite, auzi bătăile metalice de la nouă, scoase găinile care dormeau pe sub cornişele palatului şi le duse în poiată, iar pînă să apuce să numere păsările picotind pe stinghii intră o slujnică mulatră să strîngă ouăle, şi el îi simţi boarea însorită a tinereţii, foşnetul trupului, şi năvăli asupră-i, aveţi grijă, domnule general, a îngăimat ea, tremurînd toată, or să se spargă oule, să se spargă, ce naiba, zise el, şi o culcă la pămînt dintr-o singură lovitură, fără s-o dezbrace şi fără să-şi lepede nici el hainele, tulburat de dorinţa mistuitoare de a scăpa de gloria înşelătoare a acelei zile de marţi ninsă de găinaţul verde al păsărilor adormite, alunecă, se prăbuşi în vîrtejul iluzoriu al unei prăpăstii străbătute de lumini livide, efluvii de transpi­raţie, suspine de femeie neîmblînzită şi amăgitoare ameninţări de uitare, lăsînd în cădere dîra stelei efemere a pintenului de aur, cu clinchetul său jinduitor, izul de salpetru al gîfîielii lui de bărbat grăbit, scîncetu-i de căţel, groaza de a exista prin sclipirea şi tunetul tăcut al izbucnirii instantanee a acelei scîntei a morţii, dar pe fundul prăpastiei regăsea miriştea de găinaţ, somnul fără somn al găinilor, obida mulatrei care se ridică de jos cu poalele mînjite de melasa aurie a gălbenuşurilor, plîngîndu-se că s-au spart ouăle, vedeţi, domnule general, doar v-am spus eu, iar el bombăni încercînd să-şi înfrîngă furia unei alte iubiri fără iubire, uită-te cîte au fost, îi spuse, ţi le scad din leafă, şi plecă, se făcuse zece, se duse la grajduri şi cercetă gingiile vacilor, una cîte una, o văzu pe una din femeile lui sfîşiată de durere pe podeaua barăcii şi pe moaşă scoţîndu-i din măruntaie o făptură aburindă cu cordonul buricului răsucit în jurul gîtului, era băiat, ce nume să-i dăm, domnule general, care-l vreţi voi, răspunse, era ceasul unsprezece, ca în fiecare noapte de cînd era la cîrma ţării numără santinelele, controlă broaştele de la uşi, acoperi coliviile păsărilor, stinse luminile, era douăsprezece, patria era în linişte şi pace, lumea dormea, se îndreptă spre dormitor prin încăperile în întuneric, străbătute de săgeţile luminoase ale zorilor fugare ale rotirii farului, atîrnă în cui lampa pentru cazuri de urgenţă, trase cele trei zăvoare, puse cele trei lacăte şi cei trei drugi, se aşeză pe closetul portabil şi în vreme ce-şi storcea firicelul de urină îşi tot mîngîia copilaşul neîndurător al testiculului cu hernie pînă cînd îşi îndreptă umflătura, adormindu-i în mînă, durerea îi conteni, dar reveni într-o clipă cu o străfulgerare de panică atunci cînd prin fereastră răzbi o pală de vînt de dincolo de deşerturile cu salpetru şi împrăştie prin dormitor crîmpeie de cîntec duios îngînat de mulţimi întrebînd de un cavaler care se duse la război şi suspinînd vai, ce durere, vai, ce jale, şi s-au urcat într-un turn să vadă dacă se întorcea şi l-au văzut cum venea înapoi, iată-l că-i iar aici, ce bucurie, dar nu, e într-un sicriu cu catifea, vai ce durere, vai, ce jale, şi era un cor de voci fără număr şi atît de îndepărtate că el ar fi putut adormi cu iluzia că era chiar cîntecul stelelor, dar se ridică în capul oaselor furios, ajunge, la naiba, strigă, sau ei sau eu, răcni, şi au fost ei, căci încă înainte de revărsatul zorilor porunci să-i urce pe copii pe un şlep încărcat cu ciment, să-i poarte cîntînd pînă la hotarele apelor ţării, să-i arunce în aer cu dinamită fără să apuce să sufere cîntînd întruna, şi cînd cei trei ofiţeri care săvîrşiseră crima i s-au înfăţişat luînd poziţie de drepţi cu vestea, domnule general, că ordinul a fost îndeplinit, îi ridică în grad şi le dădu medalia lealităţii, dar apoi porunci să fie împuşcaţi fără nici o cinste ca pe nişte delincvenţi oarecare fiindcă sînt ordine care pot fi date dar nu şi îndeplinite, drace, bieţii copilaşi.

 

About Andrei D.MITUCA

I am...
Acest articol a fost publicat în Andrei D.MITUCA..., Andreiene..., Aparente care aduna..., Ape Moarte..., Ape Statute..., Ape Vii..., Articol Imprumutat Cuminte..., Articol Propriu..., Comunicare NonVerbala..., Comunicare Verbala..., Comunicare VIZUALA..., CONCEPT Art..., Corinei..., Imagini care Linistesc..., Imagini percepute cu ochii mintii..., ISTORII Profunde..., Locuitorii Padurii fara Rost..., Nimicuri Putrede..., Pentru Abis 1957..., Perceptia Luminii..., Personalitati marcante ale PADURII fara ROST..., Plecaciune cu fringerea Coloanei.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s