George GEAFIR – Schimb de Haine…


Cred că cel mai greu lucru în creaţia literară şi mai cu seamă în genul satiric este să pui în pielea personajului un copil, un puşti, care să vorbească şi să gândească nu la nivelul vârstei lui ci la mintea unui adult; să-şi dea cu părerea despre lucruri grave, serioase ale societăţii, ale vieţii, aspecte pe care persoane docte anevoie le pot lămuri.

Nu demult am scris o schiţă cu un asemenea personaj, copt înainte de vreme, aşadar prea maturizat şi prea înţelept pentru vârsta lui. Au sărit băieţii din galeria criticilor şi m-au redus frumuşel la tăcere: „Textul e forţat, fraze moralizatoare de oameni mari puse în gura unui copil!”.
Aşa că acum, de la început voi spune că totul e o exagerare, că puştiul meu cu pretenţie de personaj este de fapt un bărbat în toată firea, cu ştiinţă şi experienţă bogate de viaţă dar cu atitudine de copil fără prihană, care într-un moment de naivitate i se adresează tatălui:

– Tăticule, ce înseamnă „a minţi poporul cu televizorul”?
– Păi, cum să-ţi spun, ca tu să înţelegi!… răspunde tatăl şi, aflat în dificultate, se scarpină în chelie pentru a câştiga timp.
– Oi fi eu mic, dar nu cu rumeguş în loc de creier!
– Bine, zice el , fără a-şi suspicia fiul de inconsistenţa materiei cenuşii. Să-ţi dau un exemplu. Să zicem că-l iei la bătaie pe Titi, al lui tanti Nuţi, de la „doi”. Iar bunica vede toată scena, aşa cum se petrece în realitate. Şi, din mare iubire pentru tine, spune că nu tu l-ai bătut pe Titi, ci invers, că el te-a provocat şi că tot el a dat primul. Cu alte cuvinte minte. Şi dacă bunica e mogul, se poate spune că a minţit cu televizorul…
– Tăticule, e aşa că, demult, când eram eu şi mai mic, la televizor s-a spus că populaţia capitalei i-a terorizat pe mineri? Şi că tot aceasta i-a şi ciomăgit? Şi că tot ea a călcat în picioare florile semănate cu mult drag de mineri? Eu aşa ţin minte…
– Aşa…
– Vezi cum eşti! Acum, să-mi faci pe plac, matale eşti acela care minte! Ştii foarte bine că n-a fost aşa…
– Eu am dat un exemplu, poate nu bine ales, dar să pricepi tu.
– Adică să priceapă „stupid people”.
– Bă, ţâcă, de unde-ţi vin astea?
– Din subconştient, de unde?, că atunci la mineriadă eu eram încă în scutece. Nu începusem să vorbesc, gânguream doar, şi nu mă puteam duce să văd cu ochii mei cum stă treaba, dar din pătuţ auzeam şi eu ce spuneau ăia la televizor, la televizorul naţiunii…
– Măi copile, altceva n-ai de făcut? încearcă tatăl să mute discuţia în altă zonă.
– N-am.
– Cumva, de la şcoală…, nu ţi-au dat de scris pentru acasă?
– Nţţ!
– Rău. Că aşa se întâmplă, când omul n-are griji, păcătuieşte prin a gândi.
– Tu nu gândeşti, că ai griji pe cap?!
– Eşti obraznic, să ştii, şi o să te pedepsesc. Astăzi nu ieşi la joacă, te ţin toată ziua închis în casă.
– Aşa care va să zică! Omul care gândeşte e băgat la zdup! Ca pe vremea lui Stalin! Mă întreb, ca prostul, cum rămâne cu libertăţile omului?
– Dar tu nu eşti om, eşti doar un pui de om!
– Copilul tot om e, unul care gândeşte, că n-are griji. Este unul care nu minte, că nu copiii scriu ziarele şi nu ei fac programele la televizor. Nu vezi, „teve”-ul arată drumul de urmat, cu cine să voteze omul, când să iasă în stradă şi ce să ceară…
– Gigele chestia asta nu ţine. Că lumea nu e o turmă de oi peste care tronează măgarul.
– Tot turmă, cu creiere… spălate. Numai omoruri vezi la televizor, incendii, sinucideri, accidente rutiere, crime, bineînţeles, … flagrante în direct, arestări cu cătuşe zornăitoare, acţiuni în forţă cu mascaţi… Şi măcar de-am vedea vreunul din corupţi la închisoare… Tăticule, vezi şi matale, cetăţenii se lasă uşor duşi de nas.
– Gigele, te rog, să-mi citesc ziarul!
– Ha, să termini de savurat minciunile! Nu pricepi? Singurul adevăr e acela exprimat de ei!
– Ce te priveşte? De ce te bagi în treburile adulţilor?
– Adulţii de ce se bagă în treburile copiilor?
– Pentru că sunt mai mari, d-aia! Şi mai puternici!
– Bine-bine, dar lor nu le e teamă de nimeni, de nimic? Că se ştie, copiilor le e frică de părinţi, oamenilor mari nu le e frică de Dumnezeu?
– Ar trebui să le fie.
– Tăticule, matale te temi de ceva?
– Mă tem, cum să nu!
– Dacă te-ai teme, n-ai pupa-o pe tanti Nuţi!
– Măi copile, ce-ţi mai trece prin cap?
– Ce, nu te-am văzut eu?! Când nu era mami acasă. Ai luat-o pe tanti Nuţi în braţe şi ai pupat-o pe gură.
– Nesuferitule! Asta eşti, un nesuferit! Un şantajist!
– De ce, tăticule? Pentru că spun adevărul?
– Pleacă de-aici că…
– Ameninţarea e arma celui fără argumente. Cum nu-ţi convine ceva…ameninţi!
– Gigele, te implor, mă oboseşti! Ia nişte bani, să-ţi cumperi ce vrei tu.
– Nu primesc mită. Să ştii că mai sunt şi oameni incoruptibili.
– Fiule, m-am săturat! Uite, îţi propun un târg: să facem schimb de piele, tu intri în pielea mea şi eu în a ta. Vrei?
– Vreau. Să vedem cum e.

Ca şi cum ar face un schimb de haine, tatăl îşi părăseşte trupul cum poate el mai bine şi intră , zvîşt!, în trupul firav şi micuţ al copilului, la strâmtoare; sufletul copilului mereu împins spre margine este astfel forţat să-şi abandoneze trupul plăpând şi să-l împrumute pe cel al tatălui care îi venea lărguţ dar confortabil.

– Acum, întreabă tatăl din noul trup, mă laşi şi pe mine să ies la leagăne, la copii?! Ce zici, mă laşi?
– De data asta, nu, răspunde autoritar puştiul din trupul lărguţ şi confortabil. Astăzi te ţin toată ziua închis în casă.

About Andrei D.MITUCA

I am...
Acest articol a fost publicat în Andrei D.MITUCA..., Andreiene..., Aparente care aduna..., Ape Moarte..., Ape Statute..., Ape Vii..., Articol Propriu..., Comunicare NonVerbala..., Comunicare Verbala..., Comunicare VIZUALA..., CONCEPT Art..., Corinei..., Imagini care Linistesc..., Imagini percepute cu ochii mintii..., ISTORII Profunde..., Locuitorii Padurii fara Rost..., Nimicuri Putrede..., Pentru Abis 1957..., Preocuparile PADURII fara ROST.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s